Salariile mici îi fac pe oameni să migreze pentru un loc de muncă mai bine plătit

___________ 034Interviu cu Ana Moldovanu, şefa Departamentului protecţie social-economică al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova

- Doamna Ana Moldovanu, mulţi dintre vizitatorii CIMM ne spun că sunt nevoiţi să plece la muncă peste hotare din cauza salariilor mici pe care le primesc acasă. Ce întreprind sindicatele pentru a soluţiona problema salariilor şi a opri acest exod al populaţiei?

- Cu regret, salariaţilor din Republica Moldova nu le este asigurat un salariu decent. În ţară s-a creat un nivel nejustificat de scăzut al salariilor. În CSI, salarii mai mici decât în Moldova primesc doar  lucrătorii din Kîrgîzstan şi Tadjikistan. Cu ţările europene nici nu ne putem compara. De aceea una dintre cele mai importante preocupări ale Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova  (CNSM) a fost şi rămâne remunerarea echitabilă a salariaţilor şi în general, protecţia social-economică a populaţiei, astfel ca cetăţenii să aibă un loc de muncă cu condiţii bune şi salarii atractive.

- CNSM îşi realizează această misiune prin diferite metode, între care înaintarea propunerilor la proiectele de acte legislative cu caracter socio-economic, precum şi negocierile acestora în cadrul grupurilor de lucru tripartite, din care fac parte reprezentanţi ai sindicatelor, patronatelor şi Guvernului. Anual, prezentăm propuneri concrete la patru proiecte de legi importante: Legea bugetului de stat, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, Legea fondurilor de asigurare obligatorie în medicină şi Legea cu privire la politica bugetar-fiscală, prin întermediul cărora insistă la majorarea salariilor şi protecţia acestora.

- Ştim că în cadrul acestor negocieri tripartite se discută despre majorarea salariului minim pe ţară, dar nu întotdeauna vocea sindicatului este auzită. De ce?
Dat fiind faptul că în urma liberalizării sistemului de salarizare, statul garantează doar garanţiile minime în domeniul remunerării muncii (se are în vedere sectorul real al economiei), prima revendicare a sindicatelor  este majorarea salariului minim pe ţară. Într-adevăr, negocierile purtate cu partenerii sociali pe parcursul a 5 ani, abia anul trecut s-au soldat cu majorarea acestuia de la 600 lei la 1000 lei.

- Totodată, în anul 2014 negocierile s-au  soldat şi cu majorarea cuantumului minim garantat al salariului în sectorul real de la 1400 lei la 1650 lei.
De la 1 octombrie a fost majorat salariul tarifar pentru categoria I de salarizare în sectorul bugetar de la 900 lei la 1000 lei. În rezultat, salariile de funcţie ale angajaţilor din sectorul bugetar s-au majorat, în medie, cu 15 %. De asemenea, începînd cu 1 septembrie 2014, s-au majorat cu 20% salariile  cadrelor didactice. Sigur, sindicatele au solicitat o majorare mult mai mare, însă Ministerul Finanţelor susţine că nu sunt bani la buget pentru astfel de majorări.

- Lipsa mijloacelor financiare la buget este un argument pe care îl auzim de mult, el nu rezolvă problema migraţiei, dimpotrivă, o stimulează. Ce poziţie au sindicatele, unde ar putea fi găsiţi bani pentru majorări de salarii?
- Noi considerăm că mijloace financiare se pot găsi în economia informală şi am insistat ca Guvernul să adopte un Plan de acţiuni de minimizare a „muncii la negru” şi a plăţilor salariilor „în plic”. În 2011 a fost aprobat un asemenea Plan de acţiuni prin hotărîre de Guvern, dar deocamdată nu se vede îmbunătăţirea situaţiei în domeniul dat. Angajarea informală în câmpul muncii în Moldova, estimată la circa 30%, este, probabil, cu mult mai mare. Dar şi în baza acestor estimări,  statul pierde venituri în bugetul public naţional de peste 5 miliarde de lei.

- Ce poziţie au sindicatele în problema asigurărilor sociale de stat şi a politicii bugetar fiscale în cadrul negocierilor tripartite?
- Referitor la proiectul de lege privind asigurările sociale de stat, în grupul de lucru tripartit se negociază, în primul rînd, contribuţiile în fondul social. Cunoaşteţi că actualmente contribuţiile în fondul respectiv sunt de 29% (23% din partea angajatorului şi 6% din partea angajatului). Confederaţia Naţională a Patronatelor insistă să fie redistribuire contribuţiile respective, astfel ca  salariatul să contribuie cu 7% şi angajatorul cu 22%. Cu doi ani în urmă, intenţia de redistribuire a fost stopată de către sindicate cu o acţiune de protest în faţa Parlamentului. În situaţia cînd circa 25% din angajaţi au un salariu care nu acoperă minimul de existenţă a populaţiei apte de muncă (1767,3 lei), sindicatele nu pot fi de acord cu această redistribuire. De asemenea, sindicatele vin cu propuneri şi la proiectul legii fondurilor de asigurare obligatorie în medicină. Anul trecut sindicatele n-au fost de acord  cu majorarea contribuţiei de la 3,5% la 4%, dar Parlamentul nu a ţinut cont de propunerea noastră. Anul aceste proiectul legii fondurilor de asigurare medicală, din nou prevede majorarea contribuţiei de la 4% la 4,5% , atît pentru salariat, cît şi pentru angajator, ceea ce nu se acceptă de către Sindicate!
În ceea ce priveşte politica bugetar-fiscal, anual CNSM negociază compartimentul impozitului pe venit al persoanelor fizice. Obiectivul Confederaţiei este ca scutirea personală să fie egală cu valoarea minimului de existenţă. Totodată, se pledează pentru reducerea grilei maxime de impozitare de 18% la 12% şi introducerea altei grile pentru persoanele cu venituri mari.

- Este adevărat că în R. Moldova  zeci de oameni, între care şi cadre universitare, primesc un salariu sub 2000 de lei?!
- Din păcate e adevărat. Potrivit datelor statistice, peste 125 mii de salariaţi au un salariu neimpozitat de pînă la 2000 lei. Referitor la cadrele didactice, un tînăr specialist  cu studii medii de specialitate are un salariul de 2400 lei, iar cu studii universitare – 2640 lei. Dar acesta este salariul calculat, fără impozitul pe venit şi contribuţiile în bugetul asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor de asigurare obligatorie în medicină. Indiscutabil, salariile în Moldova sunt foarte mici.

- Există o abundenţă de termeni referitor la salarii, care de cele mai multe ori induce în eroare cetăţeanul. Ajutaţi-ne, vă rugăm, să înţelegem semnificaţia lor şi de ce a fost nevoie de atâtea noţiuni? La câţi bani avem în buget nu se putea opera mai simplu?!

- Dacă e sa vorbim despre salarii, în legislaţia RM sunt incluse cîteva noţiuni care necesită a fi cunoscute: 1. salariul minim pe ţară, 2. salariul tarifar pentru categoria I de salarizare în sectorul bugetar, 3. cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, 4. salariul tarifar pentru categoria I de calificare în sectorul real, 5. salarii fixe.

  • Salariul minim reprezintă mărimea minimă a retribuţiei pentru o muncă simplă, necalificată, sub nivelul căreia angajatorul nu este în drept să plătească pentru norma de muncă  completă (pe lună sau pe oră) în deplinită de salariat. Salariul minim se  stabileşte prin hotărîre de Guvern, după consultarea patronatelor şi sindicatelor. Începînd cu 1 octombrie 2014 salariul minim pe ţară constituie 1000 de lei. Salariul minim pe ţară stă la baza salarizării angajaţilor din sectorul bugetar. Totodată el este folosit la baza stabilirii ajutorului de şomaj şi calcularea sporului de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile. Astfel, cuantumul ajutorului de şomaj nu poate fi mai mic decît cuantumul salariului minim stabilit pe ţară. Totodată, conform legislaţiei, angajatorii care încadrează cu contract individual de muncă pe o durată nedeterminată absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt superior ale căror studii au fost finanţate de la bugetul de stat şi înregistraţi la agenţiile de ocupare a forţei de muncă, primesc de la bugetul de stat, pe o perioadă de 12 luni calendaristice, pentru fiecare absolvent încadrat, o sumă egală cu un salariu minim pentru remunerarea suplimentară a muncii absolventului.
  • Salariul tarifar pentru categoria I de salarizare a Reţelei tarifare unice a angajaţilor din sectorul bugetar se stabileşte prin lege în mărime egală sau care depăşeşte salariul minim pe ţară.  Începînd cu 1 octombrie 2014, salariul tarifar pentru categoria I de salarizare  în sectorul bugetar este egal cu salariul minim pe ţară, constituind 1000 lei.
  • Cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real – valoarea minimă obligatorie a retribuţiei muncii garantată de către stat pentru munca prestată de salariaţi în sectorul real. În sectorul real, se are în vedere în unităţilor cu autonomie financiară (întreprinderi, organizaţii, instituţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică), inclusiv a celor care beneficiază de dotaţii bugetare – angajatorul nu este în drept să plătească pentru norma de muncă  completă (pe lună sau pe oră) îndeplinită un salariu total sub nivelul cuantumului minim garantat. Cuantumul minim garantat, pentru prima dată a fost negociat de către partenerii sociali şi stabilit în mărime de 1100 lei, în februarie 2010. Conform legislaţiei acesta anual se reexaminează, în funcţie de creşterea sumară anuală a indicelui preţurilor de consum şi a ratei de creştere a productivităţii muncii la nivel naţional. Începînd cu 1 mai 2014, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, cu excepţia ramurii agriculturii şi silviculturii, este stabilit în mărime de 1650 lei pe lună, calculat pentru un program complet de lucru în medie de 169 de ore pe lună. Pentru angajaţii din ramura agriculturii şi silviculturii, cuantumul minim garantat al salariului este  stabilit în mărime de 9,23 lei pe oră, sau 1560 lei pe lună.
  • Salariul tarifar pentru categoria I de calificare în sectorul real se negociază de către partenerii sociali şi se stabileşte în convenţiile colective, la nivel de ramură şi contractele colective de muncă, la nivel de unitate economică. Totodată, salariul tarifar pentru categoria I de calificare la nivel de întreprindere nu poate fi mai mic decît cel stabilit la nivel de ramură.
  • Salariul tarifar pentru categoria I de salarizare a angajaţilor din instituţiile medico-sanitare publice încadrate în sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală  se stabileşte prin legea fondurilor de asigurare obligatorie în medicină. Începînd cu 1 iulie 2014 acesta constituie 1000 lei.
  • Salariile fixe sunt salariile de funcţie, care nu pot fi mai mici decît cuantumul minim garantat (conform legislaţiei actuale).

Important este că de salariile minime depinde mult salarizarea angajaţilor întregului sistem de salarizare, atît în sectorul bugetar, cît şi în sectorul real.

- Adesea se confundă termenii de majorare şi de indexare a salariilor. Cum să-i deosebim?
- Indexarea salariilor populaţiei înseamnă recuperarea deplină sau parţială a pierderilor din veniturile populaţiei cauzate de majorarea preţurilor şi tarifelor la mărfurile de consum şi la servicii. În R. Moldova legislaţia prevede indexarea veniturilor populaţiei, însă indexarea salariilor a avut loc doar în două luni la sfîrşitul anului 1995 şi atît. Guvernul consideră că indexarea este înlocuită prin majorarea salariilor.

- Actualmente Guvernul îndeamnă cetăţenii moldoveni care muncesc peste hotare să se întoarcă acasă şi să contribuie la dezvoltarea ţării.  A fost aprobat şi un Plan de acţiuni, pentru anii 2014-2016, privind susţinerea cetăţenilor reîntorşi în ţară. A contribuit şi sindicatul la elaborarea acestui Plan de acţiuni?
- Da, Sindicatele au înaintat propuneri la acest Plan de acţiuni, dar şi la cele anterioare. Planul prevede diferite acţiuni de îmbunătăţire a serviciilor sociale, medicale şi de educaţie, dar şi activităţi de informare şi suport în procesul de angajare în Moldova. Printre altele, urmează să fie create birouri de consultanţă în domeniul migraţiei şi reintegrării. Acestea vor funcţiona în cadrul agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă.  Migranţii reveniţi acasă vor putea beneficia de consultanţă privind posibilitatea de investiţii în ţară prin intermediul Programul de Atragere a Remitenţelor în Economie “PARE 1+1” şi Programul Naţional de Abilitare Economică a Tinerilor. Totodată, CNSM pune accentul pe protecţia socială a migranţilor şi insistă ca Guvernul să încheie acorduri de securitate socială cu statele unde lucrează cetăţenii moldoveni.  În anul 2013 CNSM a încheiat cu Sindicatele din Italia un Protocol de cooperare privind drepturile lucrătorilor migranţi, prin care sindicatele din Italia şi Moldova s-au angajat să soluţioneze probleme cu care se confruntă lucrătorii migranţi, să solicite guvernelor implementarea prevederilor Acordului bilateral privind migraţia forţei de muncă şi încheierea unui Acord de securitate socială între RM şi Italia. Comitetul Confederal al CNSM a aprobat şi un Plan de acţiuni în vederea realizării acestui acord, care a fost înaintat sindicatelor italiene.

- În încheiere, să mai abordăm o problemă, la fel de sensibilă în R. Moldova. Salariile mici conduc la stabilirea pensiilor mici. Circa 90 la sută din pensionari au o pensie sub nivelul minimului de existenţă. Ce poziţie au sindicatele aici, cum poate fi schimbată această stare de lucruri?
- CNSM negociază cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi probleme legate de pensii. De sigur, salariile mici conduc la pensii mici. Totodată, sindicatele consideră că şi formula actuală de calcul conduce la stabilirea pensiilor mici pentru unele categorii de pensionari. Dacă s-ar actualiza venitul salarial după 1999 luat în calcul la stabilirea pensiei, mărimea pensiilor va creşte.   Cu părere de rău, deocamdată în sistemul actual de pensionare se întâlnesc tot felul de inechităţi. Unii primesc o pensie egală cu 75% din salariu, alţii cu 27-28%, unele categorii de cetăţeni au dreptul să iasă la pensie la 62 de ani – altele – la 45 de ani! Noi am propus să fie lichidate aceste discriminări. Nu suntem de acord nici cu formula de calculare a pensiilor, este prea complicată, ar trebui simplificată în aşa fel, încât fiecare persoană care ajunge la vărsta de pensionare să-şi poată calcula dinainte mărimea pensiei. Şi mai este ceva de reformat: potrivit legislaţiei noastre, o persoană care a activat mai puţin de 15 ani nu are dreptul la pensie, ea primeşte o alocaţie pentru limită de vîrstă, în valoare de… 119 de lei! Din păcate, mai mulţi cetăţeni se află în această situaţie, pentru că în perioada respectivă o sumedenie de întreprinderi au fost desfiinţate, iar oamenii au rămas pe drumuri. În Rusia, dacă ai muncit cinci ani, ai dreptul la pensie, în Bulgaria – chiar dacă ai muncit un an, deja ai dreptul la pensie, dar la noi abia după 15 ani! Am avut o plângere de la o persoană care a muncit mai bine de 14 ani în condiţii nocive şi nu putea să-şi stabilească pensia, pentru că nu-i ajungeau câteva luni de muncă pînă la 15 ani şi s-a ales cu o alocaţie de stat de 98 lei. Nu am putut să-l o ajutăm, pentru că… aşa prevede legea.
Şi încă o problemă dureroasă. În prezent, vîrsta de pensionare pe bază generală a femeilor este de 57 ani, pentru bărbaţi 62 ani, cu un stagiu total de cotizare de 30 ani pentru femei şi 35 ani pentru bărbaţi (anul curent stagiul general necesar de cotizare pentru bărbaţi este de 32,5 ani). Vîrsta de pensionare a femeilor care au născut şi au educat 5 şi mai mulţi copii este de 54 de ani, cu 3 ani mai puţin decît pentru femeile care se pensionează pe bază generală. Dar stagiul total de cotizare a acestei categorii de femei a rămas la 30 ani, fără să fie redus cu 3 ani. La fel, vîrsta de pensionare a persoanelor ocupate la lucrări foarte nocive şi foarte grele este pentru bărbaţi 54 ani şi pentru femei – 49 ani, cu 8 ani mai puţin decît vârsta standard de pensionare. Dar nici aceste drepturi nu pot fi realizate, din cauza că stagiul total de cotizare este şi pentru aceste categorii – 30 ani pentru femei şi 35 ani pentru bărbaţi Obiectivul CNSM pentru anul în curs este de a contribui la modificarea Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale prin stabilirea pensiei în baza contribuţiilor de asigurări sociale achitate pentru perioada începînd cu 1ianuarie 1999 şi pînă la momentul realizării dreptului  la pensie, actualizarea venitului asigurat în această perioadă, recalcularea pensiilor pentru persoanele care şi-au stabilit pensia, dar activează în cîmtul muncii şi înlăturarea problemelor cu care se confruntă mamele cu mulţi copii şi persoanele care activează în condiţii nocive.

Acest articol a fost publicat în Invitatul nostru special. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


9 − doi =

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>