Istoria unui vizitator al Centrului de Informare a Muncitorilor Migranţi

Mă numesc Ion, am 24 de ani. Locuiesc la Chişinău împreuna cu părinţii. În 2010 am terminat universitatea, facultatea de relaţii economice internaţionale, am făcut masteratul la aceeaşi universitate, specialitatea managementul în turism. Am făcut practica de stat într-o agenţie turistică privată, care m-a angajat după expirarea termenului de stagiu. Cunosc rusa, româna, engleza, posedarea unei limbi de circulaţie europeană fiind considerată un avantaj în profesia noastră. Am lucrat cinci luni la această agenţie, un termen nu prea mare, dar am plecat pentru că vroiam să-mi fie deschisă o carte de muncă, iar angajatorul nu vroia să mă angajeze legal şi a găsit motive neimportante pentru a-mi refuza. Ulterior, am apelat şi la alte firme turistice, care de asemenea au refuzat sa-mi deschidă carte de muncă. M-am convins că aproape în toate, există o mare fluctuaţie de cadre şi cei care lucrează aici nu se menţin mai mult de o jumătate de an, apoi sunt eliberaţi. În una din agenţiile la care am activat, de asemenea temporar, înaintea mea au fost concediate şase persoane, care lucraseră pe aceeaşi poziţie de manager. După mai multe încercări nereuşite de a mă angaja legal, am acceptat un loc de muncă într-o firmă de reclamă, dar nici acolo nu au dorit să-mi deschidă carte de muncă. Nici salariul nu mă prea motiva să rămân – primeam 1600 de lei, orarul de lucru fiind de la 8 dimineata până la 7 seara.

Nu înţeleg de ce angajatorii nu vor să-mi deschidă carte de muncă. În situaţia mea sunt foarte mulţi tineri din Moldova. Nu ne rămâne decât un singur lucru: să căutăm de lucru peste hotarele ţării.

Dar nici acest lucru nu e simplu. Am găsit pe Internet şi în Makler o mulţime de firme care propun servicii de angajare peste hotare, dar nu ştiu cât de sigure sunt ele. Am venit la Centrul de Informare a Muncitorilor Migranţi pentru a mă informa şi a putea să-i evit pe angajatorii escroci. Îmi doresc să plec undeva, cât mai departe de criză. Unde salariul e mai bun, iar condiţiile de muncă şi de viaţă sunt mai omeneşti. Dar nici aceste firme nu imi inspiră încredere. Unele nu au licenţă, altele cer sume excesiv de mari, până la 6 mii de euro ca să-ţi găsească un loc de muncă în Polonia sau Germania. Am dat şi peste agenţii de recrutare care au dosare penale, dar continuă să activeze şi să inducă în eroare alţi oameni. Altele, spun că te angajează la lucru, dar de fapt oferă doar servicii de informare, pentru care trebuie să plateşti mulţi bani. Familia mea este una normală, m-ar putea ajuta, dar sumele acestea mi se par totuşi prea mari. Eu caut ceva în limite normale, reale, desigur, nu un contract de 6 mii de euro.

Situaţia noastră, a tinerilor, este dificilă. Vrei sa te angajezi, dar când vorbeşti cu patronul firmei afli că nu-ţi poate deschide carte de muncă – deci, te impun să munceşti pe termen limitat şi să nu ai parte de nicio protectie socială. Sunt dese cazurile cand la angajare se cere să ai experienţă de câţiva ani lucraţi în domeniu, dar cum să acumulezi această experienţă, dacă angajatorii nu-ţi deschid carte de muncă? Nu cred că aşa se întâmplă doar în domeniul turismului, din câte povestesc tinerii cu care ne întâlnim la oficiul de ocupare a forţei de muncă, şi cu ei se întâmplă acelaşi lucru.

Ultimul loc unde m-am adresat după un loc de muncă a fost un centru moldo-israelean, care se ocupă de vânzarea cosmeticii franceze. Salariul este de 2100 de lei, dar de asemenea nu te angajează legal. Ei pur si simplu te informează: salariul valoreaze atât, munceşti şapte zile pe săptămână, eşti plătit după numărul de ore lucrate, dar carte de muncă nu-ţi vom deschide. Nu am acceptat nici acest serviciu, eu din principiu caut un angajator în Moldova care să mă angajeze legal, chiar dacă ştiu 70 procente din angajatori nu deschid carte de muncă. Colegii mei au plecat peste hotare, o parte, în Rusia, în Europa, foarte puţini au rămas în RM – cam 1-2 procente. Eu, deocamdată, caut o ieşire din acest cerc vicios. Ştiu că foarte mulţi dintre cei care au studii superioare lucrează la Piaţa Centrală sau practică munca la negru în Europa. Dar visez la o muncă decentă, la carieră, la nişte propuneri concrete în acest sens.