Interviu cu Ana Revenco, şefa Centrului pentru Combaterea Traficului de persoane al Ministerului Afacerilor Interne

- Doamnă Ana Revenco, cu ce se ocupă Centrul pentru combaterea traficului de persoane al MAI?

- Centrul este o subdiviziune a poliției cu competenţă în investigarea şi urmărirea penală a cazurilor de trafic de persoane şi a infracţiunilor conexe. Noi investigăm cazurile de trafic de persoane intern și transfrontalier. Din perspectiva numărului de victime identificate, statisticile anului 2012 plasează traficul prin muncă pe locul 1. În principal, cei exploataţi prin muncă sunt bărbaţi, care activează în agricultură, în construcţii. Avem şi cazuri de implicare a copiilor dar şi a adulţilor în cerşetorie. Indiferent dacă e vorba de copii, bărbaţi, femei, dacă aceştia au fost traficaţi pe teritoriul RM sau peste hotare în scop de exploatare sexuală sau prin muncă, sarcina Centrului este să identifice şi să investigheze asemenea cazuri. Rog cei care au suspiciuni că persoane apropiate ar putea fi traficate să telefoneze direct la centru la 022-25-49-98. Puteți veni la sediul nostru, pe strada Vasile Alecsandri 1, mun. Chişinău.

- Cum se manifestă astăzi traficul de fiinţe umane în R. Moldova?

- Traficanţii sunt foarte abili şi îşi perfecţionează permanent metodele de lucru. Dacă acum zece ani, ei recrutau tineri sau tinere prezentându-le situaţia de peste hotare în roz, astăzi ei au devenit mult mai „pragmatici”. În prezent, traficul se manifestă mai puţin prin înşelăciune – mai curând se abuzează de situaţia de vulnerabilitate social economică în care se află potenţialele victime. Oamenii acceptă ofertele cu risc sporit ale traficanţilor ca şi soluţii de supravieţuire. Ceea ce nu face ca infracţiunea să fie mai puţin gravă. Contează faptul intenţiei de a exploata persoana sau că persoana a fost în cele din urmă exploatată. Traficanţii le fac oamenilor diferite promisiuni – că vor munci în menaj, agricultură, industria hotelieră, industria de divertisment. Chiar dacă unele persoane îşi dau seama despre „serviciul” care i se propune de facto, vulnerabilitatea despre care ziceam îi fac să accepte această ofertă cu grad sport de risc pentru viață. Vârsta victimelor variază între 18 şi 50 de ani, atât femei, cât şi bărbaţi. Victimei i se spune că: „Nu este obligatoriu să cunoşti limba, nu e nevoie de studii superioare, vei avea o remunerare foarte mare, îţi perfectăm noi actele și îți achităm costurile călătoriei iar tu o să achiţi din propriul salariu”…

- Care sunt în prezent traseele mai des utilizate de traficanţii de persoane?

- Federaţia Rusă, Emiratele Arabe Unite, Liban, Cipru, Grecia, Turcia… Au fost cazuri şi în Spania, şi în Italia, dar ele sunt singulare, nu putem vorbi despre un fenomen. Colaborarea cu subdiviziunile similare din alte state este un factor important care contribuie substanţial la operativitatea şi eficienţa investigaţiilor. Ne propunem să consolidăm cooperarea cu Emiratele Arabe Unite, să convenim asupra unui acord de cooperare cu această ţară, fapt care ar facilita eforturile naţionale şi regionale de combatere a traficului de persoane. Republica Moldova şi-a aliniat cadrul legal la standardele europene şi internaţionale, fapt care ne oferă pârghii reale de combatere. Poate de aceea cazurile de trafic spre ţările Uniunii Europene sunt mult mai puţine decât spre alte direcţii, unde fie că nu există cadrul legal, fie că abordarea acestor cazuri din partea organelor de drept este mai întârziată sau segmentată.

- Cât de pregătit este Centrul pe care îl conduceţi, să facă faţă acestor provocări?

- Este bine pregătit. Consider că Centrul pentru combaterea traficului de persoane este o subdiviziune de elită a poliției. Angajaţii Centrului sunt bine instruiţi şi au experienţa necesară pentru a reacţiona prompt la semnale. Conlucrăm cu procurori specializaţi în astfel de infracţiuni, iar cooperarea interdepartamentală permite schimbul rapid de informaţii. Specialiştii Centrului participă periodic la întruniri regionale şi internaţionale în domeniu pentru schimbul de practici. Iar cazurile de trafic de persoane impun acţiuni complexe ce derivă din caracterul complex şi transfrontalier al fenomenului. Aceste cunoștințe și abilități permit angajaților Centrului să mențină un grad înalt de finisare a cauzelor penale pornite, astfel peste 50% deja au fost finisate și transmise în judecată. Apropo, în aceste cauze penale au fost implicate peste 260 de victime – bărbaţi şi femei, în scop de exploatare sexuală şi prin muncă. Cu fiecare din aceste persoane au fost realizate nu doar acţiunile procesuale dar au fost şi evaluate necesităţile şi riscurile şi a fost facilitat accesul la servicii de protecţie socială. De asemenea, au fost mai multe cazuri când Centrul a reacţionat prompt şi a stopat acţiunile infractorilor, fiind preîntâmpinată victimizarea persoanelor, adică au fost opriţi până ca victima să treacă hotarul, până la comiterea exploatării în sine.

- Aveţi şi cauze penale pentru organizarea ilegală a migraţiei de muncă?

- Pe parcursul anului 2012 au fost înregistrate 117 cauze penale pe organizarea ilegală a migraţiei. Dacă ar fi să comentez această cifră, aş zice că de multe ori infractorii mizează pe necunoaşterea de către cetăţeni a oportunităţilor legale pe care le au. An de an apar tot mai multe astfel de oportunităţi de plecare legală peste hotare inclusiv în scop de muncă. De cele mai multe ori însă oamenii au temeri precum că procedura legală este atât de sofisticată şi complicată, încât singuri nu se vor descurca şi atunci cad pradă unei persoane sau unei agenţii care zice: eu îţi fac tot, din partea ta – atât şi atât. Uneori însă persoanele rău intenţionate joacă pe disperarea cetăţeanului de a ajunge la rudele sale aflate peste hotare.

- Ce îi recomandaţi, de exemplu, unui muncitor migrant originar din RM care munceşte peste hotare, în sectorul agricol şi are probleme cu achitarea salariului sau orice altă formă de exploatare de către angajator?

- Persoana poate să se adreseze la poliţia locală, la misiunea noastră diplomatică din acea ţară. La Centru de asemenea au fost înregistrate cazuri când rudele din R. Moldova au apelat din numele celor care au plecat şi care se pomeniseră în situaţie de exploatare. Sunt cazuri când persoanele chiar fiind sechestrate, au reuşit să comunice rudelor, să le dea informaţii despre sine şi atunci acestea, în numele ei, au depus o plângere la Centrul nostru. În toate cazurile, Centrul examinează aceste plângeri, efectuează investigaţiile necesare pentru a atrage la răspundere infractorii şi, desigur, în situaţii de genul de mai sus, sarcina imediată este organizarea recuperării persoanei din locul exploatării. Colaborăm în acest sens cu omologii noştri din ţările de destinaţie, cu organizații internaţionale poliţieneşti, cu organizaţii neguvernamentale din domeniu.

- Când vorbim de organizarea ilegală a migraţiei muncii, infractorii sunt persoane fizice sau agenţii de recrutare?

- Şi una, şi alta. În cazul organizării migrației ilegale, fie recrutarea este efectuată de persoane fizice, fie traficul este camuflat sub activitatea unei agenţii de turism sau de amplasare în câmpul muncii peste hotare. Majoritatea cazurilor de trafic sunt cele cu implicarea persoanelor fizice – rude, prieteni, cunoscuţi – apropiaţi, mai îndepărtaţi -, care la rândul lor ar avea asemenea „cunoscuţi” în ţara de destinaţie şi atunci se formează o reţea întreagă. Anul trecut au fost anihilate mai multe grupuri criminale care recrutau, traficau şi exploatau cetăţeni moldoveni în Rusia, Ucraina, Grecia.

- Şi dacă, accesând în Internet cuvântul „job”, cetăţeanul nostru dă peste o firmă-fantomă care îi promite marea şi sarea, dar de fapt îl înşeală? Ce pot face în acest caz Ministerul de Interne, Centrul pe care îl conduceţi?

- De cele mai multe ori, în astfel de cazuri, ne autosesizăm. Dar nu întotdeauna este vorba de trafic, ci despre escrocherii. Ca să fie probată acţiunea de trafic, trebuie să existe câteva componente constituiente: recrutarea, adăpostirea, transportarea, prin metode de constrângere sau abuz de vulnerabilitate în scop de exploatare prin muncă, sexuală sau de altă natură.

- Şi când e vorba de escrocherii, acestea de cine sunt investigate?

- Dacă cetăţeanul vine la Centrul pentru combaterea traficului de persoane cu această plângere, o vom examina multilateral. Dacă în rezultatul informaţiei acumulate se va dovedi că acest caz nu ţine direct de competenţa Centrului, acesta nu va fi abandonat ci transmis altei direcţii a poliției, conform competenţelor. Dar oricine nimereşte în asemenea situaţii trebuie să facă un lucru simplu: să depună o cerere la poliţie. Combaterea traficului de persoane, organizării migraţiei ilegale şi altor infracţiuni similare presupune şi cooperarea cetăţenilor.

- Cum se procedează cu o firmă de angajare la muncă peste hotare, atunci când se dovedeşte că ea a desfăşurat o activitate ilegală? I se retrage licenţa?

- Licenţa o poate retrage doar Comisia de stat pentru licenţiere. În decursul investigării cazului sub aspect infracţional, facem demers la Comisia de licenţiere pentru a-i suspenda licenţa pe parcursul anchetei. Doar atunci când apare decizia de condamnare, există temei de retragere a licenţei. Având licenţa suspendată însă agenţia nu-şi poate continua activitatea. Mesajul meu pentru persoanele care intenţionează să plece la muncă peste hotare este că ele trebuie să ia în calcul toate riscurile posibile, inclusiv riscul exploatării şi să întreprindă măsurile necesare de protecţie printre care şi verificarea legalităţii agenţiei care le susţine în acest proces.

- Apropo de raportul dintre femei şi bărbaţi, care dintre ei ajung într-un număr mai mare pe mâinile traficanţilor?

- Din cazurile instrumentate, constatăm că femeile sunt exploatate atât sexual, cât şi prin muncă, în special în agricultură. Numărul bărbaţilor exploataţi prin muncă, fie în construcţii sau agricultură este mult mai mare decât cel al femeilor.

- Traficul de organe intră în competenţa direcţiei pe care o conduceţi? Cum stăm la acest capitol?

- De competenţa noastră ţine traficul de persoane, inclusiv în scop de prelevare de organe. Astăzi, în R. Moldova traficul de organe nu este calificat drept infracţiune. Se lucrează în acest sens asupra unui proiect de lege care să incrimineze acest fenomen. Şi nu doar traficul de organe, dar şi postarea de anunţuri „Vând-cumpăr organe”. Este ca şi cum ai spune „Vând-cumpăr oameni”.

- În încheire, cum apreciaţi actuala legislaţie antitrafic?

- În ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cadrul legal în R. Moldova este suficient de bun, aliniat la standardele internaţionale. În mare parte este dezvoltat şi mecanismul de implementare. Există încă unele carenţe asupra cărora ne-au atenţionat şi mecanismele internaţionale şi asupra cărora insistă astăşi mai multe grupuri de experţi sub egida Secretariatului Permanent al Comitetului naţional anti-trafic. Probabil că în R. Moldova ar trebui să se investească mai mult în instrumente care ar permite informarea populaţiei. Pentru că adesea oamenilor li se vorbeşte despre pericole, iar ei zic, bine, ştim că e periculos, dar ce ne oferiţi în schimb, ce oportunităţi avem? Iată, anume aceste oportunităţi, despre care cetăţenii nu sunt informaţi, trebuie aduse cât mai aproape de om.

Centrul de Informare a Muncitorilor Migranţi