Unii concetăţeni care muncesc în Italia afirmă că nu se mai întorc acasă, din cauza ”corupţiei şi a salariilor mici”
Recent, reprezentantul Centrului de Informare a Muncitorilor Migranţi a întreprins o vizită de lucru în Italia, în cadrul căreia a studiat experienţa sindicatelor italiene în ceea ce priveşte organizarea şi apărarea muncitorilor migranţi. Mai jos, vă prezentăm câteva momente de la întâlnirile cu lucrătorii sindicali din Italia şi unele probleme cu care se confruntă muncitorii migranţi, originari din R. Moldova, care locuiesc şi muncesc în această ţară.
Problemele muncitorilor casnici
Prima întâlnire de la Roma am avut-o cu lucrătorii sindicali (Filcams CGIL) şi (Uiltucs-UIL), responsabili de muncitorii casnici. De la ei am aflat că, nu demult, trei mari sindicate – CGIL, UIL şi CISL au semnat cu Ministerul Muncii din Italia un acord privind muncitorii casnici, pentru următorii trei ani. Sindicatele, de asemenea, au negociat contracte de muncă între personalul de serviciu şi proprietarii de blocuri. De obicei, sindicatele îi organizează pe muncitorii migranţi din domeniul casnic prin intermediul centrelor de informare şi adesea îi asistă în cazurile de judecată. Circa 80 la sută dintre muncitorii casnici din ţară sunt femei şi aproximativ 80-90 procente dintre ei sunt migranţi. Circa 30 procente dintre muncitorii casnici nu achită impozitele pe venit (acestea constituie circa 800 de euro la un venit de 13.000 euro anual). Unii dintre ei nu ştiu dacă trebuie să achite impozite ori sunt scutiţi de ele. Acum câţiva ani era foarte greu să urmăreşti istoricul acestor plăţi, astăzi însă funcţionează sistemul electronic şi cei care nu plătesc impozite pot fi lesne depistaţi. Mai mult decât atât, ei pot fi impuşi de către autorităţi să plătească impozitele şi pe anii anteriori, ceea ce înseamnă sume enorme de bani. Această devine o mare problemă. Sindicatele editează anual o mică publicaţie cu serviciile pe care le acordă anual membrilor săi.
Pensiile italiene încă nu pot fi primite în Moldova
O altă provocare pentru sindicatele şi muncitorii migranţi din Italia constă în faptul că muncitorii migranţi contribuie la fondul de pensii în Italia, dar majoritatea lor nu beneficiază de acest fond, atunci când ating vârsta de pensionare şi vor să-şi trăiască bătrâneţile în R. Moldova. Cunoaştem problema, pentru că şi vizitatorii Centrului de Informare a Muncitorilor Migranţi din Chişinău s-au interesat de soluţionarea cât mai urgentă a acestei probleme. Potrivit declaraţiilor unor reprezentanţi din Guvernul de la Chişinău, partea italiană nu ar fi cointeresată să semneze un asemenea acord cu R. Moldova. Ţara noastră a semnat câteva acorduri bilaterale în acest sens cu România, Polonia etc., dar nu cu astfel de ţări mari, cum sunt Italia şi Rusia, unde lucrează cei mai mulţi migranţi din Moldova. Liza, o femeie de circa 50 de ani din R. Moldova, se află în Italia de aproximativ 7 ani. A fost menajeră în casa unor italieni, iar acum munceşte la un hotel mic dintr-o zonă rurală. Este angajată în baza paşaportului moldovenesc şi ceea ce o nelinişteşte mai mult este dacă va putea primi pensia de vârstă, atunci când va ieşi la pensie, din contribuţiile pe care le achită în Italia. Se gândeşte că doar din pensia moldovenească nu va putea supravieţui. Economiseşte bani pentru bătrâneţe şi crede că dacă va rezista să muncească aici până la vârsta de pensionare, atunci va rămâne în Italia.
În vizită la Centrul de Informare al CGIL din Roma
A doua zi, ne-am deplasat la Centrul de Informare al CGIL din Roma, situat în centrul oraşului, într-un cartier în care locuiesc mulţi muncitori migranţi. Vizita noastră nu a fost anunţată din timp, cu toate acestea, colegii noştri şi-au făcut loc în program pentru a comunica cu noi. Pe hol, aşteptau să intre în audienţă vreo 25-30 de persoane. Responsabila de politicile migraţionale, originară din America Latină, ne povesteşte că zilnic centrul este vizitat de aproximativ 200 de muncitori migranţi, care beneficiază de consultaţii şi asistenţă. Uneori vin şi mai mulţi, de aceea e nevoie să se înscrie cu câteva zile înainte. La centru activează nouă operatori şi trei lucrători sindicali, care acordă servicii în italiană şi în alte trei limbi – spaniolă, franceză şi engleză. Problemele cu care vin sunt foarte diferite, adesea se adresează femei casnice, care se plâng de violenţă şi abuzuri. Centrul are grijă de apărarea legală şi socială a migranţilor, de reglementarea statutului lor. Centrul sindical nu oferă locuri de muncă, dar îi poate ajuta pe migranţi să perfecteze un CV. În acea zi, de exemplu, colaboratorii centrului tocmai asistau un grup de minori din Bangladej să-şi primească statutul de refugiaţi. Aflăm că pentru membrii de sindicat centrul oferă cursuri de limba italiană. Aici se adresează şi mulţi moldoveni, în special femei care lucrează menajere.
Mişcarea sindicală nu este un ”serviciu de urgenţă”
Următorul popas pe care l-am făcut în Italia a fost la Rimini, unde am discutat cu secretarul Filcam CGIL din Rimini şi Oficiul de Migraţie al CGIL. Organizarea muncitorilor migranti este o provocare pentru sindicat. Există o diferenţă între motivele pe care le au muncitori italieni şi cei migranţi atunci când e vorba să adere la sindicat. Muncitorul italian aderă la sindicat cu scopul de a se afla în cadrul mişcării; chiar dacă astăzi nu se confruntă cu probleme specifice la locul de muncă, el se gândeşte că ar putea avea probleme mâine şi le va putea soluţiona cu ajutorul sindicatului. De cealaltă parte, muncitorii migranţi privesc la sindicat ca la un ”serviciu de urgenţă”, ei se adresează aici doar atunci când au o problemă (şi-au pierdut locul de muncă, nu li s-a achitat salariul etc.).
Am convenit şi asupra posibilităţii de a elabora, în comun cu CIMM, un flayer pentru muncitorii migranţi, în limbile rusă şi română, în care să fie incluse datele de contact ale sindicatelor pentru a fi distribuite atât în Rimini, cât şi la Chişinău. (Vezi: flayer in română - volantino_ro, flayer in rusă - volantino_ru)
În Rimini, circa 71 procente din muncitorii casnici sunt originari din Europa de Est, inclusiv din Moldova. Anul trecut guvernul a redus suma de bani plătită pentru persoanele cu dizabilităţi şi cele în vârstă, fapt care a influenţat negativ asupra salariului muncitorilor casnici. Natalia, care lucrează la Oficiul pentru Migraţie, este originară din Ucraina şi oferă consultaţii în italiană, rusă şi ucraineană. Dar la Oficiul de Migraţie muncitorii migranţi vin şi cu alte întrebări, cum ar fi reunificarea familiei, obţinerea cetăţeniei.
Lombardia, zona cu cei mai mulţi muncitori migranţi
Am ajuns la Oficiul pentru Migraţie al CGIL din Milano, unde am avut întâlniri la Sindicatul din Construcţie Fillea CGIL. Se estimează că a treia parte din muncitorii migranţi din Italia (circa 5 milioane în total) muncesc în regiunea Lombardia. Gazdele ne-au povestit că la oficiul de Migraţie vin zilnic 50 de persoane, ceea ce constituie 10.000 anual. Iar la sindicatul din construcţii în fiecare zi se adresează 20-30 de migranţi, cu diferite probleme. Acest sindicat a editat şi o broşură, în mai multe limbi, între care şi româna, în care sunt incluse serviciile pe care le oferă membrilor săi sindicatele în regiunile Milano, Lodi, Monza şi Brianza, precum şi un flayer cu lista oficiilor FILLEA CGIL din regiunea Milano şi din vecinătate.
O întâlnire cu moldovenii de la Trento
Nu am scăpat ocazia să ne întâlnim şi cu un grup de muncitori migranţi din R. Moldova. Cei şase conaţionali cu care am discutat activează în domeniile muncii casnice, muncii sociale şi contabilităţii, iar unul dintre ei nu avea pentru moment loc de muncă. De fapt, ei reprezintă deja două generaţii – prima, cea care a venit în Italia cu 10-15 ani în urmă (la vârsta de 30-40 de ani), mânată de sărăcie. Cea de a doua – sunt tinerii, cu vârsta de circa 20 de ani, copiii muncitorilor migranţi. Aceştia şi-au vizitat rudele, părinţii şi au decis să rămână aici.
Ludmila a venit în Italia acum 10 ani. În Moldova a lucrat traducătoare de italiană. Avea nevoie de bani pentru a-şi procura un apartament, iar la Chişinău viaţa era prea scumpă pentru o familie tânără cu un copil – numai chiria lunară, pentru un apartament cu o cameră, era mai mare decât salariul minim pe ţară). A câştigat bani în Italia, şi-a procurat apartamentul dorit, dar… în jumătate de an s-a reîntors în peninsulă. Situaţia economică din R. Moldova nu se îmbunătăţise deloc, a rămâne acasă cu un salariu moldovenesc ar fi însemnat reîntoarcerea la sărăcie. Un an mai târziu, soţul şi copilul lor au venit şi ei să locuiască în Italia. Astăzi de revenirea acasă nici nu vor să audă – se gândesc să vândă apartamentul din Chişinău şi să-şi cumpere altul în Trento, Italia…
Claudia este lucrător social şi locuieşte în Italia cu copilul ei de patru ani. A absolvit psihologia în Moldova, dar a refuzat să muncească pentru un salariu de 1500 de lei la o grădiniţă. După ce şi-a vizitat mama care lucra în Italia şi a văzut standardele de viaţă şi de muncă de aici, nu s-a mai întors acasă, unde putea miza pe ajutorul financiar al părinţilor.
Alexei este un tânăr care de asemenea a venit în vizită la mama sa din Italia, dar văzând diferenta dintre standardele de viaţă de aici şi cele din Moldova, a ales să fie muncitor casnic în Italia. În Moldova a învăţat la Academia de Poliţie, iar după absolvire a activat în cadrul unui minister. El spune că a fost dezamăgit de sistemul moldovenesc de guvernare şi de nivelul înalt de corupţie.
Doina a absolvit filologia în Moldova. Locuieşte şi munceşte în Italia de 14 ani. La moment este contabilă, e căsătorită cu un italian şi, la fel, nu se gândeşte să se întoarcă acasă. În Moldova a activat în Serviciul vamal, îmi spune că lipsa banilor nu a fost niciodată o problemă pentru ea, dar că şi-a dorit o schimbare spre bine şi a găsit-o în Italia.
Silvia lucrează la un Fitness Club. A plecat din Moldova acum 10 ani, în calitate de Au pair în Germania, unde a locuit şi a muncit câţiva ani, apoi s-a mutat în Italia. Are cetăţenie română şi germană, dar la cea moldovenească a renunţat, pentru că trebuia să aleagă doar două cetăţenii.
Am discutat cu ei şi despre drepturile de muncă pe care le au în Italia. Interesându-ne dacă sunt membri de sindicat, majoritatea ne-au spus cu încredere că îşi cunosc drepturile şi că îşi primesc sistematic salariile în conformitate cu contractul de muncă. Dar când s-au uitat mai bine la Acordul colectiv semnat la nivel naţional de sindicatele italiene, au observat că există mult mai multe beneficii pe care le-ar putea avea, dar nu le au, deoarece nu sunt incluse în contractele lor de muncă. De exemplu, plata pentru munca suplimentară sau plăţile pentru munca în zilele de odihnă şi sărbătorile naţionale.
La întrebarea dacă ar dori să se întoarcă în Moldova, toţi au răspuns: ”Nu”. În opinia lor, în R. Moldova ”e mare corupţia, salariile sunt foarte mici, iar oamenii simpli trăiesc în sărăcie”. Deşi sunt departe de ţară, ei spun că privesc Ştirile şi încă nu văd ca situaţia să se îmbunătăţească în Moldova. Unul dintre ei ne-a povestit că a creat o organizaţie de caritate în Italia, prin intermediul căreia oferea gratuit hrană elevilor de la o şcoală din Moldova. ”Am fost uluit când am auzit că directorul şcolii se lăuda în public precum că hrana gratuită a copiilor este asigurată de liderul unui partid aflat la guvernare…”, ne spune el. Un alt muncitor vara trecută a venit în vacanţă în Moldova cu maşina personală. Credea că va arăta bine cu automobilul său, dar ”am rămas surprins când am văzut numărul mare de maşini luxoase, de marca Porsche cu numere de înregistrare moldoveneşti”, îşi aminteşte el. Acum câţiva ani, când la guvernare au venit democraţii, au sperat că lucrurile vor evolua în bine, dar pe an ce trece s-au dezamăgit tot mai mult.
