Un studiu al Clean Clothes Campaign arată că ”locurile de muncă prost plătite duc la extinderea sărăciei, şi nu la combaterea acesteia”
Un studiu al organizaţiei neguvernamentale Clean Clothes Campaign (Campania pentru haine curate), dat publicităţii recent, atrage atenţia opiniei publice internaţionale asupra condițiilor de muncă precare şi salariilor mizere pe care le primesc muncitorii din industria de îmbrăcăminte. În cadrul studiului au fost intervievaţi muncitori din Turcia și Europa de Est, care produc haine pentru branduri precum Hugo Boss, Adidas, Zara și H & M în 10 țări diferite. În legătură cu aceasta, Sindicatul IndustriALL, care reprezintă la nivel global muncitorii din lanțurile de aprovizionare din minerit, energie și sectoarele industriale, menţionează într-un comunicat:
”Studiul Clean Clothes Campaign confirmă o dată în plus faptul că lanțul de aprovizionare din industria de îmbrăcăminte este marcat de instabilitate și inechitate, indiferent în ce parte a lumii se află. S-a constatat că muncitorii din aceste ţări împărtăşesc aceeaşi soartă cu colegii lor din alte zone ale planetei – primesc salarii mizere, lucrează în condiţii proaste şi în regim de muncă nenormat”.
Circa trei milioane de oameni activează în industria de îmbrăcăminte din Turcia, Georgia, Bulgaria, România, Macedonia, Moldova, Ucraina, Bosnia și Herțegovina, Croația și Slovacia. Directorul pentru politici al Sindicatului global IndustriALL, Jenny Holdcroft, sindicat care reprezintă industria de îmbrăcăminte din țările investigate în studiu, a declarat: ”Nu e de mirare că muncitorii din Turcia şi din ţările Europei de Est se confruntă cu aceleași salarii mici și condiții precare de muncă, asemeni colegilor lor din astfel de țări ca Bangladesh și Cambodgia. Modelul de selectare a furnizorilor în industria de îmbrăcăminte se axează pe plata celor mai mici salarii, ceea ce este fundamental greşit. Eticheta “Fabricat în Europa” nu constituie o garanție a respectării drepturilor sau a unor salarii decente a muncitorilor din industria de îmbrăcăminte.
O croitoreasă din Belarus a declarat că a brodat o bluză pentru Zara, fiind plătită cu 0,45 euro pe ora, în baza unui contract încheiat în condiţii de externalizare cu o agenţie greacă de angajare. Unii muncitori au spus că sunt nevoiţi să se întreţină din ceea ce cresc pe lângă casă, sau să muncească în două locuri pentru a putea supravieţui. Alţii s-au plâns că au probleme cu ochii după ce au lucrat ani la rând în ture îndelungate şi fără pauze.
Totodată, muncitorii din industria de îmbrăcăminte, majoritatea dintre care sunt femei, suferă de hărțuire sexuală, de discriminare în ceea ce priveşte plata muncii şi relaţiile cu angajatorii, precum şi de limitarea dreptului la reprezentare sindicală.
Un activist sindical din Croația a declarat că “sindicatele au fost lipsite de dreptul de a solicita salarii mai mari, întrucât sunt nevoite să lupte permanent cu încălcări cum ar fi neplata muncii peste program, a alocaţiilor sociale sau restanţele la salariu pe termen lung”.
Holdcroft a mai spus:
“Concluziile Raportului scot în evidenţă practici comune utilizate pe scară mondială în industria de îmbrăcăminte. La alegerea furnizorilor de către brand, salariul se reduce maximal, mai mult decât atât, lipsa negocierilor colective duce la dependenţa de salariul minim prevăzut de lege, care în multe cazuri este la limita sărăciei”.
La Studiul Clean Clothes Campaign se referă şi presa internaţională. The Gardian scrie: ”Mai multe branduri occidentale din domeniul modei, ca Adidas, Primark şi Zara, sunt acuzate că profită de o reţea de aprovizionare care-i plăteşte pe muncitorii din Europa de Est şi Turcia cu salarii de nimic şi le încalcă drepturile în domeniul muncii”. Publicaţia britanică o citează pe Bettina Musiolek, una dintre autoarele raportului, care a declarat că această cercetare spulberă mitul potrivit căruia “Made in Europe” înseamnă corectitudine.
În unele ţări, între care şi R. Moldova, investigatorii au găsit muncitori plătiţi cu sume mai mici decât salariul minim. Muncitorii afirmă că luptă zi de zi pentru supravieţuire, mănâncă ceea ce cultivă, împrumută bani şi doar visează la concedii. ”Avem noroc că ne cultivăm singuri legumele în sat, de bine, de rău, vara ai ce să mămânci. Însă iarna viaţa este foarte grea”, a declarat un muncitor moldovean. În Republica Moldova, săptămâna de muncă de şase zile este un lucru obişnuit pentru muncitori care produc haine pentru firme ca Primark şi Tesco. Doar una din trei fabrici investigate plăteşte ore suplimentare pentru muncă sâmbăta. Potrivit The Guardian, în România, muncitori care produc haine pentru Zara şi H&M au declarat că pot să câştige salariul minim doar dacă efectuează ore suplimentare şi pe timpul concediilor. În Georgia, muncitori care fabrică tricouri pentru Adidas au declarat că sunt supuşi unor presiuni dure să nu-şi ia concedii de odihnă. Ei denunţă intimidări din partea conducerii şi afirmă că se confruntă cu probleme de sănătate din cauza condiţiilor neadecvate privind încălzirea şi aerul condiţionat.
Potrivit studiului Clean Clothes Campaign, în toate țările există un mare decalaj între mărimea salariului minim și nivelul de subzistență, iar ”locurile de muncă prost plătite duc la extinderea sărăciei, şi nu la combaterea acesteia”.
Citeşte mai mult:
