Declaraţia comună a Directorului General al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Guy Ryder, şi Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Zeid Al Hussein Ra’ad
Astăzi, există cu mult mai mulţi migranţi internaţionali decât în orice altă perioadă din istoria omenirii. După cum menţionează Secretarul General în Raportul său privind Agenda de dezvoltare post – 2015, “suntem o lume mobilă” (Calea spre demnitate până în 2030, paragraful 30).
Dar realitatea trista este că mulţi migranţi continuă să se confrunte cu exploatare, discriminare şi violenţă pe tot parcursul procesului de migrare. De la practicile abuzive de recrutare, atunci când decid să plece peste hotare în căutarea unui loc de muncă decent, de la violenţă şi reţineri la frontiere, exploatare, tratament inegal la locul de muncă, violenţa xenofobă – până la refuzul de a li se oferi acces la servicii elementare în ţările de destinaţie.
Unul dintre motivele că aceste practici continuă este faptul că legislaţia muncii nu este întotdeauna aplicată în multe sectoare care angajează de obicei muncitori migranţi, cum ar fi agricultura, construcţiile sau munca la domiciliu. Refuzul de a oferi migranţilor şi familiilor acestora acces la educaţie, la sănătate şi la loc de trai adecvat nu este justificat nici din punct de vedere moral, nici de termenul scurt al aflării lor la muncă. Egalitatea şi non-discriminarea sunt repere importante ale dezvoltării durabile. Discriminarea persistentă şi sistematică generează inegalităţi acute care ameninţă structura socială. Nicio societate nu-şi poate dezvolta potenţialul său real, atunci când anumite bariere legale, sociale sau politice împiedică întregi segmente ale populaţiei, cum sunt migranţii, să contribuie la aceasta.
Agenda de dezvoltare post-2015 a ONU va fi o oportunitate importantă de a oferi o dezvoltare mai echitabilă şi durabilă. Pentru a fi cu adevărat durabilă, dezvoltarea trebuie să fie axată pe oameni şi să fie incluzivă. Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon, a declarat fără echivoc că agenda post-2015 trebuie să renunţe la “nimeni în spate” şi “nu trebuie să excludă migranţii”. Aceasta trebuie să abordeze inegalităţile în toate domeniile şi faţă de toate grupurile sociale şi economice. Un mijloc puternic de reducere a inegalităţii, care afectează în special migranţii, constă în protejarea drepturilor omului şi a drepturilor de muncă, ceea ce constituie piatra de temelie a politicilor echitabile de migraţie.
Anul viitor vom avea două aniversări care vizează două instrumente-cheie esenţiale în lupta globală pentru un tratament egal. Se vor împlini 25 de ani de la adoptarea Convenţiei internaţionale privind protecţia drepturilor tuturor muncitorilor migranţi şi a membrilor familiilor acestora (CIDMM) şi 40 de ani de la adoptarea Convenţiei nr. 143 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (Dispoziţii suplimentare), cu privire la muncitorii migranţi. Acestea oferă mijloacele şi instrucţiunile necesare pentru a transforma drepturile în instrumente eficiente, care ar promova pe larg prosperitatea economică. Astazi, de Ziua Internaţională a Migranţiei, OIM şi CNUDO (OHCHR) fac apel către State să utilizeze aceste instrumente, precum şi toate celelalte standarde internaţionale de bază privind drepturile omului şi drepturile de muncă pentru a realiza o dezvoltare durabilă şi a asigura demnitatea tuturor, inclusiv a migranţilor.
