Interviu cu Valentina Buliga, ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei

 

- Stimată doamnă Valentina Buliga, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei este un fel de Spital de Urgenţă, la care oamenii apelează în cazuri extreme, atunci ”când nu se mai poate”. Cum vă explicaţi acest lucru?

- Cred ca oamenii vin la minister pentru că nu găsesc răspuns la întrebările lor în localitățile de baștină sau la Direcțiile de asistență socială raionale. Conform legislației, Secţiile/ Direcțiile de asistenţă socială raionale sunt în subordinea Consiliilor Raionale și anume aici cetățenii trebuie să își găsească soluții la toate întrebările și problemele apărute. Din păcate, adesea ei sunt bruscați și nu găsesc sprijin în teritoriu și atunci vin la Ministru să se plângă. Toate petițiile primite de la cetățeni noi le examinăm foarte riguros și le trimitem spre reexaminare în centrele raionale. Adesea întrebările apărute sunt, până la urmă, soluționate.

1. Cum stopăm exodul tinerilor?

- Majoritatea vizitatorilor Centrului nostru sunt persoane de vârstă tânără. Ei îşi motivează dorinţa de plecare din ţară prin faptul că nu au de lucru în R. Moldova sau primesc un salariu care nu le permite să-şi acopere cheltuielile minime de viaţă. Cu ce îi poate ajuta ministerul pe care îl conduceţi?

- Integrarea tinerilor pe piața muncii este asigurată preponderent de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin intermediul serviciilor prestate. Anual, sunt sprijiniți în medie cca 16 mii de şomeri cu vârsta cuprinsă între 16- 29 ani, ceea ce constituie 21% din numărul total al șomerilor înregistrați. În scopul sporirii șanselor tinerilor de a se angaja, aceștia sunt îndreptați la cursuri de formare profesională, de care anual beneficiază cca 1800 de șomeri cu vârsta cuprinsă între 16-29 ani, din care cca 73,2 % se angajează în câmpul muncii după finisarea acestora. Concomitent, tinerii înregistrați la agențiile teritoriale de ocupare sunt consultați și informați cu privire la piața muncii și meseriile solicitate, precum și li se oferă servicii de mediere a muncii. Astfel, anual de servicii de mediere beneficiază circa 40 mii de tineri; iar de servicii de informare și consiliere -circa 30 mii de tineri.

- Câte locuri de muncă noi au fost create, în ultimul an, în raport cu numărul tinerilor care intră pentru prima dată pe piaţa muncii?

- Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei nu este responsabil de crearea locurilor de muncă, dar cu toate acestea, prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă gestionează locurile de muncă vacante, declarate de către agenții economici. Ţinându-se cont de faptul că nu sunt prevăzute în Codul contravențional al Republicii Moldova sancțiuni pentru încălcarea prevederii sus-menționate, presupunem că nu toți agenții economici declară locurile de muncă devenite vacante, iar informația prezentată la agențiile teritoriale nu este deplină. Lunar, pe pagina oficială www.anofm.md sunt plasate la dispoziţia utilizatorilor o gamă largă de informaţii şi ştiri despre activitatea şi evenimentele de ultimă oră, inclusiv se plasează Buletinul informativ „Piaţa muncii – locuri de muncă”.

- Apropo, pe site-ul la care va referiţi am găsit nişte oferte puţin spus neatrăgătoare pentru tineri – la postul de jurist, de exemplu, erau oferite salarii de 800, sau de 1000 de lei, în timp ce minimul existenţial, potrivit Biroului Naţional de Statistică, este de 1507 lei. Cum să supravieţuiască un tânăr în Moldova cu un astfel de salariu?

-Probabil că persoana care a plasat oferta de angajare a tinerilor specialiști nu are intenție serioasă sau este vorba de un angajator care duce contabilitate dublă, oferind angajaților salarii în plic. Potrivit Legii salarizării nr. 847-XV din 14 februarie 2002, statul reglementează salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie financiară prin stabilirea de către Guvern a cuantumului minim garantat al salariului în sectorul real. Începând cu 1 mai 2013, acest cuantum constituie 1400 lei pe lună (Hotărârea Guvernului nr. 287 din 30 aprilie 2013). Astfel, nici un angajator din sectorul real al economiei nu are dreptul să propună un salariu mai mic decît acest cuantum. Conform recomandărilor expuse în anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002, un specialist (începător) cu studii superioare, poate avea un salariu de funcție în limita 1,80 – 3,00 din salariul tarifar pentru categoria I de calificare stabilit la întreprindere.

!!!

Reţineţi: Cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, stabilit de Guvern este, începând cu 1 mai 2013, de 1400 lei pe lună. Niciun angajator din sectorul real al economiei nu are dreptul să vă propună un salariu mai mic decât acest cuantum.

 

2. Şomeri cu diplomă…

- În ultimul timp, în R. Moldova a apărut o nouă categorie de cetăţeni – şomeri cu diplomă. De obicei, anume ei părăsesc primii ţara pentru a se angaja în străinătate. Câte locuri vacante există în prezent, ce întreprinde ministerul pentru ca informaţia despre ele să ajungă rapid la tineri?

- Potrivit datelor rezultate din declaraţiile agenţilor economici privind locurile de muncă vacante, în evidenţă la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă la data de 5 august, 2013 erau înregistrate 7991 de locuri vacante.

La nivel naţional pentru persoanele cu studii superioare şi medii de specialitate sunt oferite 1942 locuri de muncă, ceea ce constituie 24 % din numărul total de locuri de muncă vacante.

Pentru persoanele cu studii medii generale şi secundar profesionale, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă oferă 6049 locuri de muncă, ceea ce constituie 76 % din numărul total de locuri de muncă vacante.
Pentru a asigura un serviciu de calitate pe piaţa muncii, în 2012 a fost lansat Portalul www.angajat.md – un instrument modern, rapid, comod şi uşor destinat agenţilor economici pentru postarea on-line a ofertelor de muncă şi persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă pentru plasarea CV-ului. Prin intermediul portalului în mod automat are loc corelarea cererii cu oferta de muncă.

- Există anumite strategii de stat, care ar stopa, totuşi, exodul tinerilor şi, eventual, ar contribui la readucerea lor acasă, la încadrarea în economia noastră naţională?

- Referitor la strategiile de stat existente în domeniu, menționăm că, prin Hotărârea Guvernului nr. 605 din 31.05.2007, a fost aprobată Strategia naţională privind politicile de ocupare a forţei de muncă pe anii 2007-2015, care are drept scop ameliorarea situaţiei pe piaţa forţei de muncă, promovarea politicilor active, atingerea unei ocupări cât mai depline şi reducerea şomajului, îmbunătăţirea calităţii şi creşterea productivităţii muncii, consolidarea coeziunii şi incluziunii sociale, îndeosebi prin combaterea oricăror forme de discriminare pe piaţa muncii. Una din Liniile directoare specifice pentru ocuparea forţei de muncă este: „6.2. Crearea locurilor de muncă şi dezvoltarea spiritului antreprenorial”, obiectivul căreia este crearea locurilor de muncă prin implementarea politicilor axate pe promovarea spiritului de întreprinzător, susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii şi transformarea acestora în companii mari, generatoare de locuri de muncă pe termen lung, cu asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate.

Pentru implementarea prevederilor Strategiei naționale, anual Guvernul aprobă Planuri naţionale de acţiuni privind ocuparea forţei de muncă.

Prin Legea nr. 166 din 11.07.2012 a fost aprobată Strategia naţională de dezvoltare „Moldova 2020”, conform căreia au fost scoase în evidenţă 4 probleme critice în dezvoltarea economică: educaţia, drumurile, accesul la finanţe şi mediul de afaceri. În același timp, au fost stabilite problemele majore, ale căror soluţionare ar contribui semnificativ la asigurarea creşterii economice şi la reducerea sărăciei. Sub aspectul obiectivelor strategice pe termen lung, prima, din cele 7 priorităţi de dezvoltare identificate de Strategia „Moldova 2020” este focalizată pe: 1) Racordarea sistemului educaţional la cerinţele pieţei forţei de muncă, în scopul sporirii productivităţii forţei de muncă şi majorării ratei de ocupare în economie. Capitalul uman este una dintre puţinele resurse care poate oferi Republicii Moldova un avantaj comparativ, iar corelarea dintre cererea pieţei forţei de muncă şi oferta educaţională va avea un impact considerabil asupra dezvoltării economice. Parteneriatul dintre sistemul educaţional şi piaţa muncii va conduce la generarea unei oferte educaţionale care să corespundă cantitativ, calitativ şi structural cererii de forţă de muncă. Aceasta, la rândul său, va contribui la reducerea ratei şomajului şi a fluxului de cetăţeni care pleacă peste hotare, precum şi a ratei populaţiei expuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale.

Pentru susținerea absolvenților la angajarea lor în câmpul muncii ministerul nostru a elaborat Propunerea de Politici Publice „Stimularea angajării tinerilor absolvenţi din învăţământul superior, mediu de specialitate și secundar profesional în câmpul muncii”, fiind selectată opțiunea privind rambursarea cheltuielilor de instruire. Astfel, pentru fiecare tânăr absolvent, angajat în primul an după absolvire, agenţii economici vor primi, timp de 6 luni, îndemnizaţii în valoare de 50% din salariul tânărului, dar nu mai mult de 50% din salariul mediu pe economie.

În scopul pregătirii tinerilor conform cerințelor pieței muncii, a fost dezvoltată activitatea privind promovarea standardelor ocupaționale – acte normative ce descriu cerințele locului de muncă, elaborate de către Comitetele sectoriale în formarea profesională, cu implicarea directă a agenţilor economici interesaţi. Standardele ocupaționale stau la baza elaborării standardelor pentru pregătirea profesională a forței de muncă conform cerințelor angajatorului și vor fi utilizate în procesul de recunoaștere și certificare a abilităților profesionale, obținute peste hotare de către imigranții reîntorși în țară. Au fost definitivate 4 standarde ocupaționale: Zugrav; Lăcătuș – instalator tehnică sanitară; Viticultor și Cofetar, aprobate prin Ordinul comun al Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei nr. 18 din 01.02.2013 și al Ministerului Educației nr. 64 din 11 februarie 2013 și publicate în Monitorul Oficial nr.49-55/256 din 08.03.2013. Sunt la etapa de aprobare încă două standarde ocupaționale – Fierar-betonist și Pietrar-zidar.

!!!
Reţineţi: Pentru fiecare tânăr absolvent, angajat în primul an după absolvire, agenţii economici vor primi, timp de 6 luni, îndemnizaţii în valoare de 50% din salariul tânărului, dar nu mai mult de 50% din salariul mediu pe economie.

 

3. Cât de protejaţi sunt muncitorii migranţi

- Doamnă ministru, în ultimii ani R. Moldova a încheiat câteva acorduri cu alte ţări. Au devenit mai protejaţi din punct de vedere social moldovenii care muncesc peste hotare, în urma semnării acestor acorduri bilaterale?

- În scopul perfecţionării cadrului legislativ în domeniul migraţiei de muncă şi aducerii în concordanţă cu normele legale ale altor acte legislative în domeniu, în şedinţa din 26 decembrie 2012 Parlamentul a operat modificări la Legea nr. 180 cu privire la migraţia de muncă şi Legea nr. 200 privind regimul străinilor în RM. Modificările vor contribui la crearea unui cadru normativ mai eficient de reglementare a relaţiilor între subiecţii implicaţi în procesul de migraţie de muncă şi la stabilirea unui climat prielnic investitorilor străini. Reglementările noi prevăd şi excluderea cotei de imigrare în scop de muncă.

În conformitate cu prevederile Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Italiene în domeniul migraţiei forţei de muncă, au fost întreprinse măsuri de implementare prin intermediul Proiectului-pilot privind mobilitatea forţei de muncă, care a realizat servicii în domeniul instruirii şi ocupării forţei de muncă, îmbunătăţirea managementului fluxurilor de migraţie a forţei de muncă calificate între Italia şi R. Moldova. Activităţile de bază s-au axat pe organizarea şi desfăşurarea cursurilor lingvistico-vocaţionale.

La 16 octombrie 2012, a fost semnat Acordul între Guvernul R. Moldova şi Guvernul Statului Israel cu privire la angajarea temporară a lucrătorilor din R. Moldova în Statul Israel, precum şi Protocolul de implementare a acestuia. Astfel, va fi asigurat un proces de angajare legală, echitabilă şi transparentă a cca. 1000 lucrători în domeniul construcţiilor.

Au fost definitivate procedurile interne pentru semnarea Acordului între Guvernul R. Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse privind colaborarea în domeniul migraţiei de muncă şi activităţii provizorii de muncă a lucrătorilor imigranţi pe teritoriul R. Moldova şi Federaţiei Ruse.

4. Acţiuni de prevenire a traficului de persoane

- Ce masuri sunt luate pentru a preîntâmpina traficul de persoane şi munca forţată, fenomene cu care se confruntă frecvent cetăţenii noştri în străinătate?

- Pentru asigurarea protecţiei sociale a lucrătorilor migranţi, Agenţia Naţională monitorizează activitatea agenţiilor private de ocupare a forţei de muncă prin: 1. elaborarea avizelor privind corespunderea contractelor de colaborare şi a proiectelor contractelor individuale de muncă conform prevederilor Legii nr. 180-XVI din 10.07.2008 cu privire la migraţie; şi 2. – înregistrarea contractelor individuale de muncă a cetăţenilor R. Moldova angajaţi în străinătate. Din numărul total de contracte prezentate spre coordonare, Agenţia Naţională acordă atât avize pozitive, cât şi avize negative, atunci când contractele prezentate nu stipulează oferte veridice ale locurilor de muncă şi elemente cu caracter minimal referitor la protecţia socială a lucrătorilor şi a condiţiilor de angajare.

Unul dintre aspectele-cheie ale Sistemului Național de Referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane în Republica Moldova îl constituie acordarea asistenţei persoanelor din grupul de risc – potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane în vederea prevenirii acestui fenomen. Asistenţa acordată potenţialelor victime ale Traficului de Ființe Umane reprezintă principala măsură de prevenire proactivă a traficului de fiinţe umane.

Conform rapoartelor EMD, în perioada anului 2012, la nivel local şi raional au fost identificate 730 potenţiale victime ale TFU, inclusiv 410 adulţi (382 femei şi 28bărbaţi) şi 320 minori (203 fete şi 117 băieţi). Din informaţiile furnizate de ONG-uri reiese că, în această perioadă, acestea au identificat un număr de cel puţin 724 potenţiale victime ale TFU.

Conform datelor stocate la Unitatea națională de coordonare a SNR din cadrul MMPSF, care reflectă atât cazurile identificate de către EMD cât și de către alți actori naționali cum ar fi Organizația Internațională pentru Migrație în Moldova (OIM), 34 CAP, prin SNR au fost asistate în total un număr de 1214 potențiale victime ale TFU, dintre care 331 cazuri de vulnerabilitate extremă (mame solitare neasigurate cu spațiu locativ, familii numeroase, copii – absolvenți ai instituțiilor de tip-internat, copiii străzii, persoane repatriate cu dezabilități, persoane de etnie rromă, aflați în stare de dificultate, etc.) , 596 cazuri de violență în familie (dintre care 199 cazuri de minori), 156 migranți în dificultate, 30 minori neînsoțiți și 172 copii rămași fără îngrijire părintească.

5. Ce spune legislaţia despre munca forţată

În calitatea sa de semnatar al mai multor documente internaționale în domeniul combaterii muncii forțate, printre care Convenţiile Organizației Internaționale a Muncii nr. 105 privind abolirea muncii forţate¹ și nr. 29 privind munca fortată sau obligatorie², Republica Moldova depune în permanenţă eforturi menite să asigure respectarea pe teritoriul său a standardelor prevăzute de aceste documente. La momentul actual în Republica Moldova sunt adoptate mai multe acte normative care conţin prevederi referitoare la munca forțată, normele-cheie fiind cuprinse în Constituţie şi Codul muncii.

Art. 44 al Constituției interzice expres munca forțată, stabilind totodată activitățile care nu sunt considerate muncă forţată:

a) serviciul cu caracter militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu satisfac serviciul militar;
b) munca unei persoane condamnate prestată în condiţii normale în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;
c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale, stabilite de lege.

La rândul său, Codul muncii (art. 6) stabilește că orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă, a profesiei, meseriei sau activităţii sale și nimeni, pe toată durata vieţii sale, nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă sau într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea. Art. 7 al Codului interzice folosirea muncii forțate (obligatorii) sub orice formă, inclusiv:

• ca mijloc de influenţă politică sau educaţională ori în calitate de pedeapsă pentru susţinerea sau exprimarea unor opinii politice ori convingeri contrare sistemului politic, social sau economic existent;
• ca metodă de mobilizare şi utilizare a forţei de muncă în scopuri economice;
• ca mijloc de menţinere a disciplinei de muncă;
• ca mijloc de pedeapsă pentru participare la grevă;
• ca mijloc de discriminare pe criterii de apartenenţă socială, naţională, religioasă sau rasială.

Pe lângă formele tradiționale, Codul muncii atribuie de asemenea la munca forțată încălcarea termenelor stabilite de plată a salariului și cerinţa angajatorului faţă de salariat de a-şi îndeplini obligaţiile de muncă în lipsa unor sisteme de protecţie colectivă sau individuală ori în cazul în care îndeplinirea lucrării cerute poate pune în pericol viaţa sau sănătatea salariatului (art. 7 CM).

Întru asigurarea respectării normelor sus-menţionate, Codul penal prevede survenirea răspunderii penale pentru următoarele componențe de infracțiune:

• art. 168 – munca forțată;
• art. 165 – Traficul de ființe umane (inclusiv în scop de exploatare prin muncă);
• art. 206 – Traficul de copii (inclusiv în scop de exploatare prin muncă);

Un rol important în depistarea cazurilor de muncă forțată și deferire a acestora justiției îl are Inspectoratul de Stat al Muncii, căruia, în virtutea legii, îi revine sarcina exercitării controlului de stat al respectării legislației muncii la unitățile cu orice tip de proprietate și formă juridică de organizare. În acest context, menționăm că recent Confederația Sindicatelor din Moldova, valorificîndu-și dreptul deja prevăzut la art. 386 al Codului muncii, a decis să purceadă la constituirea Inspectoratului de muncă propriu, adoptînd regulamentul acestuia în cadrul ședinței Comitetului Confederal din 9 august 2012. Ne exprimăm speranța că noua structură va oferi Inspectoratului de Stat al Muncii un sprijin consistent în activitatea de control, inclusiv în depistarea cazurilor de muncă forțată.

Ținem să remarcăm de asemenea perfecționarea cadrului coercitiv menit să asigure respectarea normelor legale privind interzicerea muncii forțate. Astfel, la 11 iulie 2012 a fost adoptată Legea nr. 169 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care în Codul muncii și în Codul contravențional au fost introduse prevederi referitoare la munca nedeclarată (respectiv art. 71 CM și art. 551 CC).

Potrivit art. 55 din Codul contravențional, utilizarea muncii nedeclarate va fi sancționată, pentru fiecare persoană identificată, cu amendă de la 100 la 150 de unități convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 250 la 350 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere și cu amendă de la 350 la 500 de unități convenționale aplicată persoanei juridice.

În opinia noastră, introducerea sancțiunilor contravenționale pentru utilizarea muncii nedeclarate va avea și un efect de prevenire a muncii forțate, întrucît munca forțată este prestată în majoritatea cazurilor fără perfectarea formelor legale.

Inspecţia Muncii, pe parcursul a şase luni ale anului 2013, prin intermediul inspectorilor din cadrul structurilor teritoriale, a realizat 3206 controale la peste 2600 agenţi economici cu un număr de peste 109 mii salariaţi, dintre care peste 53 mii femei (în mediul rural la 885 agenţi economici activează 11825 femei) şi 6 minori.

În perioada de referință, la 93 agenţi economici au fost depistate 159 persoane care activau fără forme legale de angajare, dintre care 70 femei şi o minoră. În aceeaşi perioadă au fost examinate și întreprinse măsuri de soluţionare a 1719 petiţii parvenite de la cetăţeni.

Totodată, în cadrul desfăşurării vizitelor de control la agenţii economici, nu au fost depistate persoane traficate pentru a fi exploatate prin muncă şi în petiţii nu a fost invocat fenomenul respectiv.

!!!

Reţineţi: Codul muncii (art. 6) stabilește că orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă, a profesiei, meseriei sau activităţii sale și nimeni, pe toată durata vieţii sale, nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă sau într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea. Art. 7 al Codului interzice folosirea muncii forțate (obligatorii) sub orice formă.

 

6. Ce trebuie să facă cetăţeanul pentru a nu fi înşelat de escroci

 

- Recent, un grup de cetăţeni s-au plâns că nu au acces la justiţie pentru a-şi întoarce miile de euro plătite unui intermediar din Moldova în schimbul unor locuri de muncă în Olanda. Lor li s-a promis că vor ajunge în Olanda tranzitând Polonia, şi că în Olanda vor câştiga 10 euro pe oră. În realitate, au fost duşi în Polonia şi impuşi să lucreze cu 2 euro pe oră. Neacceptând condiţiile, oamenii s-au întors acasă şi au apelat la judecată pentru a-şi recupera banii. Instanţa a întins procesul timp de un an şi jumătate şi într-un final le-a respins cererea, pe motiv că atunci când au plecat aveau viză în Polonia, unde ”au intrat, s-au aflat şi au ieşit legal”. Instanţa nu a luat în calcul nici faptul că intermediarul din Moldova nu avea dreptul la activitate de plasare în muncă peste hotare, nici faptul că acelaşi intermediar se angajase să-i ducă în Olanda, nu în Polonia. Victimele ne-au întrebat de ce este respinsă de justiţie cererea lor de a trage la răspundere persoana care a estorcat bani de la ei? Înseamnă oare acest caz că oricine doreşte poate să estorcheze bani de la cetăţeni în schimbul unor oferte de muncă îndoielnice, fără teama de a fi pedepsit?

- Cu referire la angajarea cetățenilor R. Moldova peste hotare prin intermediul agențiilor private de plasare în câmpul muncii este bine să cunoaștem că acest gen de activitate este autorizat de către Camera de Licențiere. Cetățeanul care intenționează să se angajeze într-o anumită țară cu suportul agenției private, neapărat trebuie să solicite de la agenţie:

a) Licența, în care e fixată denumirea țării în care se efectuează angajarea;

b) Acordul de colaborare cu partenerul/angajatorul din țara de destinație, care trebuie să corespundă cu datele incluse în licență referitor la acest partener;

c) Proiectul –tip al contractului individual de muncă coordonat cu partenerul din țara de destinație, Camera de Licențiere și ANOFM.

De asemenea, pentru asigurarea legalității angajării, cetățenii respectivi și agenția trebuie să înregistreze contractele de muncă la ANOFM.

- În cazul pe care l-am descris mai sus, intermediarul nu dispunea de licenţă. Nu e clar de ce instanţa de judecată nu a ţinut cont de acest fapt şi a respins cererea victimelor de a o deferi justiţiei…

- Bănuim că persoanele respective nu au întreprins anumite măsuri de siguranță a angajării. Înțelegerea dintre părți a purtat un caracter oral, nedocumentat. Odată ce acești cetățeni au acceptat să se angajeze în Olanda numai în baza promisiunilor, fără a încheia un contract de muncă, organele de control nu au putut stabili încălcările semnalate și nu s-au putut pronunța în favoarea unei sau altei părți. Totuşi, contracararea activității ilegale (fără licență) ține de competența organelor de drept. În acest context, atenționăm și cu această ocazie toți potențialii migranți despre riscul la care se expun acceptând o formă iregulară de angajare, rugăm cu insistență să se consulte și să se informeze în detalii despre condițiile de angajare și conținutul contractului individual de muncă și, înainte de a semna acest contract, să se consulte cu specialiștii agențiilor teritoriale de ocupare a forței de muncă. Pentru mai multă siguranță, să înregistreze contractul respectiv la Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă. Concomitent, să se informeze și să se consulte accesând portalul www.angajat.md și site-ul Agenției Naționale www.anofm.md, Linia fierbinte 080001000 a Centrului de Apel (apel gratuit), care e disponibil 24 /24 ore.

!!!

Reţineţi: Înainte de a accepta oferta unor agenţii private de plasare în câmpul muncii peste hotare studiaţi bine prevederile Contractului de muncă, pe care acestea sunt obligate să vi-l pună la dispoziţie. Consultaţi-vă cu specialiştii de la Agenţia Naţională (Teritorială) de Ocupare a Forţei de Muncă şi înregistraţi acest contract de muncă la ANOFM. În cazul în care vi se percep taxe pentru serviciile de informare/angajare, solicitaţi bonul de plată (contractul de prestare a serviciilor) și în baza acestora sesizaţi Camera de Licențiere, ANOFM sau un organ de drept.

- Doamnă ministru, potrivit afirmaţiilor făcute de vizitatorii CIMM, toţi cei care pleacă la muncă peste hotare prin agenţii private de plasare în câmpul muncii semnează cu aceste agenţii aşa-numite contracte de mediere, sau de prestare a serviciilor, şi nu contracte de muncă, în care ar fi incluse locul de muncă, salariul, condiţiile de muncă şi de trai ale muncitorului migrant. Dacă autorităţile statului monitorizează aceste agenţii, cum se întâmplă că ele continuă să perceapă diferite plăţi de la cetăţeni pentru oferirea locurilor de muncă în străinătate, deşi Convenţia nr. 181 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificată de R. Moldova în 2001, interzice categoric acest lucru?

Într-adevăr, atât Convenţia nr. 181 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind agențiile private de ocupare, ratificată de R. Moldova, cât și Legea nr. 180 cu privire la migrația de muncă prevăd oferirea informațiilor privind angajarea, precum și prestarea serviciilor de mediere/angajare în mod gratuit.

- În concluzie, cine trebuie totuşi să monitorizeze activitatea agenţiilor private de plasare în câmpul muncii peste hotare?

- Astăzi, În R. Moldova nu există un organ de control, care ar sta cu ochii pe agențiile private de plasare în câmpul muncii peste hotare. Instituția care eliberează licența, și anume Camera de Licențiere, este în drept să verifice activitatea agențiilor și în cazul de nerespectare a legii, să anunțe organele de anchetă. Tot Camera verifică dacă sunt întrunite condițiile de licențiere, înainte de a da undă verde pentru activitate acestor agenții.

Conform informației Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de muncă, agenţiile private de ocupare a forţei de muncă încheie cu intermediarii/angajatorii, persoane juridice sau fizice autorizate de organul competent din străinătate, acorduri de colaborare în care sunt stipulate oferte veridice de locuri de muncă şi a coordonat cu aceştia proiectul contractului individual de muncă, întocmit în conformitate cu legislaţia ţării de destinaţie şi legislaţia R. Moldova, coordonează cu Agenţia Naţională acordul de colaborare cu intermediarul/angajatorul străin şi proiectul contractului individual de muncă.

- La modul teoretic, totul este OK, cu toate acestea ”practica bate gramatica”, precum se spune…

- După părerea noastră, multe nereguli se produc în domeniul migraţiei muncii atât din cauza neinformării la timp a cetăţenilor despre drepturile lor, cât şi datorită monitorizării insuficiente din partea structurilor de stat a fenomenului. Avem însă şi momente pozitive. Până în prezent, au fost editate circa 50000 de pliante, care conţin informaţia cu privire la integrarea pe piaţa muncii din R. Moldova, migraţia legală, riscurile migraţiei ilegale şi clauzele contractului individual de muncă, precum şi ghiduri ale lucrătorilor imigranți, care se angajează în Federaţia Rusă, România, Turcia, Italia, Portugalia şi Polonia. Pliantele şi ghidurile menţionate au fost distribuite la ambasadele R. Moldova şi agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă. Dar întotdeauna este loc de mai bine…

!!!

Reţineţi: Pentru a fi siguri de serviciile agenţiei private de plasare în câmpul muncii peste hotare, solicitaţi de la agenţie:

- Licența, în care e stabilită ţara pentru care agenţia respectivă are dreptul să facă angajarea;

- Acordul de colaborare al agenţiei cu partenerul/angajatorul din țara respectivă;

- Proiectul–tip al contractului individual de muncă. Acesta trebuie să fie coordonat cu partenerul din țara de destinație, Camera de Licențiere și ANOFM.